Cu cit mai
mult cunosti despre acest subiect, cu atit pare mai greu sa explici clar ce
este aceasta.
Este un dans. Cu siguranta, deoarece nu exista capoeira unui
singur jucator. Doar cind joaca doi, poti vedea frumusetea adevarata a
dansului. Iar muzica este cea care conduce corpul in procesul jocului. Berimbão
(instrumentul de baza) este regele ritmului. Ritmul lent (de Angola) impune un
joc mai plastic, lenes parca, aproape de pamint, incet. Ritmul rapid (de
Regional) ii incarca cu energie pe jucatori, acestia miscindu-se fulgerator,
folosind multe elemente acrobatice si lovituri inalte. Multe elemente din
capoeira au fost preluate in anii ‘70 de dansatorii de strada (street dancers),
dezvoltindu-se mai apoi in breakdance.
Este o lupta. Cam greu de crezut la prima vedere.
Partenerii, adversarii tind sa nu se loveasca, ceea ce este straniu intr-o arta
martiala. Dar cu mai mult de un secol in urma capoeira era interzisa in
Brazilia, iar cei care practicau aceasta arta erau pedepsiti, uneori si cu
moartea. Aceasta din cauza ca se dezvolta mai mult in regiunile sarace ale
oraselor, unde era nevoie sa stii sa te aperi si unde bintuiau bande de
capoeiristi.
Este o arta. Da, deoarece creeaza frumosul. „Daca vrei doar
sa bati adversarul, trage-i un pumn si doboara-l, dar fa-o inainte de roda. In
roda trebuie sa lupti frumos”, repeta des mestre Chiquinho.
Este o filosofie. Ca si oricare alta arta martiala, capoeira iti
ofera un mod de viata aparte, o alta viziune asupra vietii. Totul in lume se
misca, se schimba, interactioneaza. Asa si in capoeira, intotdeauna te afli in
miscare, si astfel esti imprevizibil, de multe ori inducind oponentul in
eroare. Dar scopul tau in lupta nu este sa dobori persoana cu care joci, ci
impreuna cu ea sa creezi feeria dansului.
Despre specia capoeiristilor
Sint oare
capoeiristii o secta aparte? Cum poti observa pe strada un capoeirist? Care
sint trasaturile lor de baza? Bune intrebari.
Precum in
artele martiale orientale persoanele au vestimentatie traditionala (kimono,
briuri, pantaloni), tot asa si in capoeira. Tricou sau maiou alb, pantaloni
albi, cordão (briu impletit care indica nivelul de maiestrie). Si, desigur, un
corp de mulatru numai muschi si vina, cu dred-uri pe cap.
„Exista
oare vreo dieta capoeira?” s-ar intreba clientii saloanelor de fitness. Regula
principala este sa nu exagerezi in mincare, sa umpli stomacul cu masura. Mai
ales inainte de antrenament.
Roda si Baptizado
Roda este cercul de capoeiristi, in care acestia
joaca. La un capat al cercului stau cintaretii, care creeaza ritmul jocului.
Jucatorii intra cite doi si joaca foarte aproape de pamint. Regula de baza este
contactul vizual, partenerii trebuie sa se priveasca in ochi. Orchestra impune
ritmul si durata jocului.
Baptizado este un eveniment important. Este „botezul”
persoanei care se ocupa de capoeira. Aceasta este recunoasterea lui in calitate
de capoeirist. Persoana joaca cu mestre in roda, arata cele invatate, iar
maestrul il testeaza. Dupa acest joc-examen, mestre ii pune un nume de
capoeirist, in functie de calitatile si trasaturile acestuia (cam ca la
pieile-rosii).
Capoeira venita la noi de pe plajele Braziliei
Aparitia acestei arte martiale dateaza din
secolul XVI. Anume atunci in Brazilia cuceritorii portughezi au inceput sa
aduca robi din Africa. Deseori acestia fugeau de sub jug si se ascundeau in
jungla, intrind in contact cu populatia bastinasa. Pentru a se apara de
stapini, robii se antrenau pe ascuns, mascind aceasta cu dans si muzica.
Antrenamentele aveau loc acolo unde jungla era defrisata si crestea iarba
inalta. Aceste tufisuri amerindienii le numeau „kapuas”, de unde se presupune
ca a venit denumirea. Alta versiune de etimologie vine de la cosurile pe care
robii le purtau pe cap, din aceste cosuri se forma cercul unde se dansa.
Pina la
inceputul secolului trecut capoeira se percepea ca o indeletnicire a saracilor
si era pedepsita, deoarece era considerata arma criminalilor. A fi capoeirist
era foarte periculos. Pe de o parte, erai haituit de politie, pe de alta,
puteai fi omorit de altcineva in roda (sparringul, lupta capoeiristilor).
Deseori luptatorii purtau cutitase, lame ascutite, tinindu-le cu degetele
picioarelor. Lovitura piciorului in acest caz era mortala.
Mestre Pastinha este cel care a fondat Capoeira Angola. El a
instituit principiile luptei ca arta, scopul careia nu este de a sugruma
oponentul. „Atunci cind intru in roda, sint relaxat. Nu ma gindesc cum sa ma
misc, ritmul si energia ma conduc in joc”, spunea el.
Mestre Bimba este a doua personalitate-cheie a artei
braziliene. El a structurat capoeira, a facut studierea acesteia mai academica,
mai sistematizata, a introdus miscari din alte lupte braziliene (batucada). A
inventat ritmuri noi, mai rapide, mai pline de energie exploziva. Asa a fost
fondata Capoeira Regional. Pentru a incerca copilul sau, mestre Bimba ii chema
la lupta pe maestri ai altor arte martiale, invingindu-i. Astfel, in anii ’30,
a fost fondata prima Academie de Capoeira, iar aceasta lupta a fost numita
nationala.
„Atunci
cind iesi din roda, trebuie sa ramii prieten cu adversarul tau” ar fi unul din
postulatele de baza ale artei martiale afro-braziliene capoeira. Acesta a fost
si mesajul principal al lui mestre Chiquinho, pe care l-a adus la cel de-al
doilea festival capoeira din Moldova, organizat la Chisinau.
Cam multe
necunoscute pentru prima fraza, in schimb, am raspuns la principalele
intrebari. Urmeaza explicatiile.